6 Mai 1527 – Jefuirea Romei

La data de 6 mai 1527, orașul Roma a fost devastat de trupele imperiale ale lui Carol al V-lea, într-unul dintre cele mai violente episoade din istoria Renașterii, cunoscut sub numele de Jefuirea Romei. Armata, formată în mare parte din mercenari germani și spanioli, mulți dintre ei neplătiți, a scăpat rapid de sub control după moartea comandantului lor, Charles de Bourbon, chiar la începutul asediului. Rămași fără conducere și motivați de dorința de pradă, soldații au pătruns în oraș, declanșând zile întregi de jafuri, violențe și distrugeri. Populația Romei a fost supusă unor abuzuri extreme, iar biserici, palate și opere de artă au fost distruse sau furate. Papa Clement al VII-lea s-a refugiat în Castelul Sant’Angelo, unde a rămas asediat timp de mai multe luni. Un detaliu mai puțin cunoscut este că membrii Garda Elvețiană au luptat până la sacrificiul suprem pentru a-i permite papei să scape, majoritatea fiind uciși în apărarea Vaticanului. Jefuirea Romei a șocat întreaga Europă și a marcat un punct de cotitură, simbolizând declinul influenței papale și sfârșitul perioadei de apogeu a Renașterii italiene. 6 mai 1527 rămâne una dintre cele mai întunecate date din istoria Romei și un simbol al fragilității marilor centre de putere și cultură.