Ronald Reagan: Actor, Guvernator, Președinte, Vizionar.

Ronald Reagan s-a născut în orășelul Tampico pe data de 6 februarie 1911. Părinții săi erau oameni simpli, John Edward Reagan fiind un vânzător de încălțăminte. Poreclit „Olandezul”, datorită frizurii lui, absolvă liceul Dixon în 1928. Un rol important îl are mama sa, instruindu-l în doctrina grupului „Disciples of Christ”. Îi insuflă un optimism profund și credința într-un Dumnezeu activ. Influența mamei sale se va vedea și mai târziu în viață, când acesta va percepe Războiul Rece prin prisma Apocalipsei, o luptă între bine și rău, între libertatea sub Dumnezeu și comunismul ateu. Rădăcini religioase stau și în filosofia dualistă, influențată de Saint Augustine și Plato, prin minimizarea importanței lumii materiale în favoarea unei lumi spirituale. Este primul din familia sa care se înscrie la universitate, admis la Eureka College, pe specializarea Economie. Spală vase pentru bani, pe care îi trimite acasă, dar nu este un student prea strălucit, având note destul de mediocre în general. După studii, într-o perioadă în care o mare parte a cetățenilor americani erau șomeri, acesta își găsește de lucru la o stație de radio, pe secțiunea sportivă, în Davenport, mai apoi în Des Moines. În 1937 acesta își începe cariera, cu un contract valorând 200$, în cinema după o audiție la Warner Bros.. În tot acest timp, prima sa căsătorie cu actrița Jane Wyman îi oferă doi copii: Maureen și Michael. Mariajul va eșua, iar în 1952 se recăsătorește cu Nancy Reagan, cu care îi are pe Patti și pe Ronald. Până în 1957, joacă în 53 de filme („Love is on The Air 1937”, „Hellcats of the Navy 1957”). Filmul care îl lansează este Knute Rockne, All American, în care îl joacă pe jucătorul faimos de fotbal american George Gipp, de unde i se va atribui porecla „The Gipper”. Pe lângă succesul moderat în filmele de comedie ușoară, experiența de la Hollywood îl aduce în contact direct cu infiltrarea comunistă în perioada lui Joseph McCarthy, pe care o va gestiona cu mai multă moderație decât senatorul infam. Ajunge președintele sindicatului „Screen Actors Guild”, rol care îi oferă lecții de negociere cu marile studiouri (organizează proteste ale actorilor pentru salarii echitabile). Viitorul președinte va declara, ironic, că negocierile cu aceste studiouri au fost mai dificile decât cu Mikhail Gorbachev. Cariera sa în film este urmată de anii la General Electric, un program TV. Perioada pentru Reagan este „un curs postuniversitar de științe politice”, în cuvintele sale. Tururile Americii pe care le face și sutele de mii de angajați pe care îi întâlnește îi oferă o înțelegere profundă și o apreciere a sectorului privat, și o teamă de un guvern supradimensionat. Din perspectiva acestuia, guvernul federal devenea un obstacol pentru dezvoltarea economică a Americii și a libertății personale.

Pe spatele popularității sale între republicani și susținut de un grup de afaceriști bogați din sudul Californiei, Reagan a candidat în 1966, împotriva incumbentului democrat, pentru poziția de guvernator. Câștigă cu o marjă confortabilă de 2 milioane de voturi și va fi reales în 1970 pentru un al doilea mandat. Ca guvernator va crește masiv taxele pentru a reduce deficitul moștenit, protejează râurile de pe coasta de nord, reușește reformă legislativă în mediul social și ajutor în plata creditelor. A redus taxe pe proprietăți, dar criticile cum că Reagan ar fi favorizat clasa superioară, bogată, au persistat din partea oponenților săi politici. Un efect al mandatelor sale este deteriorarea generală a școlilor publice, din cauza lipsei unei finanțări serioase, care ar fi afectat inclusiv facultatea din Berkeley.

După ce a refuzat să candideze pentru un al treilea mandat ca guvernator în California, acesta își va încerca norocul în alegerile interne ale partidului Republican pentru prezidențiale în 1976. Reagan a făcut din opoziția față de politica de détente a lui Gerald Ford, care a devenit președinte odată cu demisia lui Richard Nixon în 1974, un punct central al campaniei sale. Abordarea era în esență una de împăciuire, pe care o compara cu cea din anii ’30, cu lecția München, considerând că pacea se putea obține doar prin forță. Reagan și-a continuat discursul populist, poziția împotriva guvernului supradimensionat. A fost nevoit și să își explice îndepărtarea de partidul Democrat, pe care i-a acuzat că ar fi fost preluat de elitisti. Reagan a pierdut nominalizarea republicană, având un singur regret: că nu a apucat să îi spună „nyet” domnului Leonid Brezhnev, cum este relatat de fiul său, Michael. Reagan nu s-a lăsat înfrânt, revenind în 1980. Campania din cadrul partidului este dominată de rivalitatea cu George H. W. Bush, un moderat. Bush i-a criticat planurile lui Reagan de reducere a taxelor, program numit de el „voodoo economics”. Una dintre temele sale principale de campanie a fost abolirea Departamentului Educației, care considera el că limita libertatea prin faptul că nu lua în considerare dorințele școlilor locale. Reagan a câștigat nominalizarea de data aceasta și l-a ales pe fostul său rival, George H. W. Bush, drept candidat pentru funcția de vice-președinte.

INIȚIATIVA DE APĂRARE STRATEGICĂ (SDI); NATIONAL SECURITY DECISION DIRECTIVES (NSDD) - Analiza Programatică

Inițiativa SDI, cunoscută și sub numele de „Star Wars”, a fost un proiect de scut spațial împotriva rachetelor nucleare. Obiectivul era să mențină percepția că URSS nu putea ține pasul tehnologic cu SUA, deși avea avantajul numeric. Pe data de 23 martie 1983, Reagan ține faimosul său discurs „Star Wars”. Începe prin a declara că a ajuns la o decizie care spera că ar oferi speranță copiilor secolului 21. Continuă prin justificarea creșterii bugetului apărării, propuse Congresului prin nevoia menținerii securității câștigate prin investițiile în apărare din 1981 încoace.

“There is no logical way that you can say, let's spend x billion dollars less. You can only say, which part of our defense measures do we believe we can do without and still have security against all contingencies? Anyone in the Congress who advocates a percentage or a specific dollar cut in defense spending should be made to say what part of our defenses he would eliminate, and he should be candid enough to acknowledge that his cuts mean cutting our commitments to allies or inviting greater risk or both.” - Address to the Nation on Defense and National Security, 23 March 1983.

O mare parte a discursului o constituie cursa înarmării dintre SUA și URSS, care din 1969 favoriza blocul sovietic, odată cu dezvoltarea a cinci noi clase de ICBMs, patru noi clase de submarine capabile să lanseze rachete balistice și 200 de bombardiere Backfire, față de SUA care nu a mai introdus tehnologie nouă balistică de la Minuteman III în 1969. Central discursului este mesajul prin care Reagan încearcă să depășească logica MAD, a descurajării nucleare, pe care o descrie ca pe o stare tristă a umanității. Propune o alternativă defensivă printr-un program de lungă durată cu obiectivul de a dezvolta capabilitatea de a intercepta și distruge orice rachetă înainte să atingă teritoriul SUA sau al aliaților săi. Reagan redefinește doctrina strategică a Statelor Unite, introduce un nou element în negocierile cu sovieticii, deși unul controversat.

“Our SDI research offers the hope that we can enhance U.S. and allied security through greater reliance on defenses which threaten no one, rather than on offensive nuclear weapons which could kill millions. What I'm speaking of is a balance of safety, as opposed to a balance of terror. This is not only morally preferable, but it may result in getting rid of nuclear weapons altogether. It would be irresponsible and dangerous on our part to deny this promise to the world.” - Ronald Reagan, Radio Address to the Nation on Soviet Strategic Defense Programs, October 12 1985.

KGB-ul a încercat să își dea seama dacă SDI era într-adevăr real sau doar un rezultat al dezinformării operaționale, cu scopul de a forța URSS să facă concesii în timpul negocierilor. Până la venirea lui Gorbachev la putere, oficialii sovietici au supraestimat proiectul SDI, de frică să nu îl subestimeze. Într-un final, fizicianul Evgeny Velikhov l-a anunțat pe Gorbachev că nu crede că SDI este posibil, sau cel puțin nu până la finalul secolului. Totuși, serviciile sovietice vor începe dezvoltarea propriului plan SDI, care se va lovi de costuri imense. Totuși, argumentul că URSS ar fi căzut din cauza investițiilor în cursa pentru un sistem defensiv capabil este exagerat, deși „Star Wars” a jucat un rol important în confuzia sistemică a URSS față de politica externă a lui Reagan și a evidențiat găurile enorme în inteligența operațională sovietică.

Spre final de mandat, Reagan rostește un discurs cu ocazia împlinirii a cinci ani de la lansarea Inițiativei de Apărare Strategică SDI, pe 14 martie 1988. S-a adresat unui grup de oameni de știință, lideri de afaceri și academicieni reuniți la Institute for Foreign Policy Analysis. A susținut că tehnologiile SDI au avansat mai rapid decât anticipat, menționând că în 1983 au supraestimat dificultățile.

“Perhaps the most astounding reaction to the announcement of our Strategic Defense Initiative was the sudden conversion of many on a certain side of the political spectrum to the strategy of mutual assured destruction, whose very appropriate acronym is MAD.” - Remarks to the Institute for Foreign Policy Analysis at a Conference on the Strategic Defense Initiative, March 14, 1988.

După scurta ironie adusă criticilor SDI, care îi ceruseră în 1981–1983 o alternativă la opțiunea nucleară, Reagan se întoarce la amenințarea sovietică. Principalul subiect este investiția enormă a URSS, de 15 ori mai mare decât SUA pe SDI. Critică dur Congresul, care a continuat să reducă finanțarea SDI în ultimii patru ani. Reagan și-a menținut argumentul moral din 1983 față de necesitatea finanțării unui astfel de proiect pentru binele comun, pentru a nu pica în plasa MAD, un sistem care cere să funcționeze perfect, fără greșeală, la nesfârșit, o doctrină care nu este calea americană. Își încheie discursul cu întrebarea: și-au imaginat vreodată americanii, oameni cu morală, că ar bombarda vreodată un oraș din avion?